Art. 1798: Caracterul executoriu

Art. 1242 - Forma contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1516 - Executarea silită a obligațiilor; Art. 1777 - Noțiune (locațiune); Art. 1796 - Încetarea contractului de locațiune

Articolul 1798 din Codul Civil conferă caracter de titlu executoriu contractelor de locațiune încheiate în anumite condiții, în ceea ce privește obligația de plată a chiriei. Această dispoziție legală reprezintă o derogare importantă de la principiul general conform căruia un titlu executoriu este, de regulă, o hotărâre judecătorească sau un alt act prevăzut expres de lege. Scopul acestei reglementări este de a eficientiza și simplifica procedura de recuperare a chiriilor neachitate, scutind locatorul de necesitatea obținerii prealabile a unei hotărâri judecătorești. Pentru ca un contract de locațiune să constituie titlu executoriu, trebuie îndeplinite una dintre cele două condiții cumulative: fie contractul a fost încheiat sub semnătură privată și a fost înregistrat la organele fiscale (această înregistrare conferind o dată certă actului și o oarecare opozabilitate), fie a fost încheiat în formă autentică (notarială), ceea ce prin natura sa juridică îi conferă forță probantă și, implicit, caracter executoriu. Este esențial de subliniat că acest caracter executoriu vizează *doar* obligația de plată a chiriei la termenele și în modalitățile convenite sau stabilite de lege, neextinzându-se la alte obligații contractuale, cum ar fi, de exemplu, obligația de restituire a bunului la încetarea locațiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.