(1)Dacă un terţ pretinde

vreun drept asupra bunului dat în locaţiune, locatorul este dator să

îl apere pe locatar chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt.

Dacă locatarul este lipsit în tot sau în parte de folosinţa bunului,

locatorul trebuie să îl despăgubească pentru toate prejudiciile

suferite din această cauză.

(2)Indiferent de gravitatea

tulburării, dacă i-a comunicat-o locatorului, fără ca

acesta să o înlăture de îndată, locatarul poate cere o

scădere proporţională a chiriei. Dacă tulburarea este atât

de gravă încât, dacă ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat,

el poate rezilia contractul în condiţiile legii.

(3)Locatarul care, la încheierea

contractului, cunoştea cauza de evicţiune nu are dreptul la

daune-interese.