Art. 1791: Efectele garanţiei contra viciilor

Art. 1786 - Noțiunea locațiunii; Art. 1788 - Obligațiile locatorului; Art. 1789 - Viciile apărute pe parcursul locațiunii; Art. 1790 - Garanția contra viciilor; Art. 1792 - Lucrările de mică importanță; Art. 1535 - Daune-interese moratorii; Art. 1536 - Daune-interese compensatorii; Art. 1549 - Rezoluțiunea și rezilierea unilaterală a contractului; Art. 1550 - Punerea în întârziere; Art. 1551 - Pactul comisoriu; Art. 1552 - Rezoluțiunea sau rezilierea prin declarație unilaterală; Art. 1553 - Rezoluțiunea sau rezilierea pe cale judiciară

Articolul 1791 din Codul Civil detaliază efectele juridice ale garanției locatorului contra viciilor bunului închiriat, oferind locatarului un set de remedii. În primul rând, în cazul în care viciile nu sunt înlăturate de locator într-un termen rezonabil, locatarul are dreptul la o reducere proporțională a chiriei, reflectând diminuarea folosinței bunului. Mai mult, dacă viciile sunt de o gravitate considerabilă, afectând substanțial destinația bunului sau utilitatea sa, și dacă locatarul nu ar fi contractat cunoscând aceste vicii, contractul de locațiune poate fi reziliat de către locatar, conform condițiilor legale. Această posibilitate subliniază caracterul esențial al folosinței neîngrădite și conforme a bunului. În al doilea rând, pe lângă aceste remedii specifice, locatorul poate fi obligat la plata de daune-interese pentru prejudiciile suferite de locatar ca urmare a viciilor. Răspunderea locatorului pentru daune este, în principiu, obiectivă, dar articolul introduce o cauză de exonerare: locatorul nu va răspunde dacă dovedește că nu a cunoscut viciile și, conform împrejurărilor, nu avea obligația de a le cunoaște. Această excepție subliniază importanța diligenței și a bunei-credințe în executarea obligațiilor contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.