Art. 179: Competenţa instanţei de tutelă

Art. 34 - Lipsa persoanei fizice; Art. 35 - Prezumţia de existenţă; Art. 45 - Încetarea stării de dispărut; Art. 87 - Noţiunea de domiciliu; Art. 104 - Instituirea tutelei; Art. 164 - Punerea sub interdicţie judecătorească; Art. 178 - Cazurile în care se instituie curatela; Art. 180 - Datoria de a sesiza instanţa de tutelă

Articolul 179 din Codul Civil stabilește normele de competență teritorială pentru instanța de tutelă, jucând un rol crucial în aplicarea practică a instituțiilor de ocrotire a persoanelor fizice. Această dispoziție, deși având un caracter preponderent procedural, este integrată în Codul Civil pentru a asigura coerența și predictibilitatea în determinarea instanței chemate să soluționeze litigiile sau să dispună măsurile privitoare la minorii, interzișii judecătorești, precum și persoanele lipsă sau dispărute. Articolul preia cazurile enumerate la Art. 178 C. civ. și le asociază criterii de competență specifice: a) domiciliul persoanei reprezentate pentru cazurile generale de curatelă (lit. a); b) o competență alternativă (domiciliul persoanei reprezentate sau locul unde trebuie luate măsurile urgente) pentru situațiile care necesită intervenție imediată (lit. b); și c) ultimul domiciliu cunoscut din țară al persoanei lipsă sau dispărute, ca soluție pragmatică pentru absență (lit. c și d). Prin aceste prevederi, legiuitorul urmărește să faciliteze accesul la justiție și să asigure o soluționare eficientă a problemelor juridice legate de capacitatea și ocrotirea persoanelor fizice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.