Art. 1789: Asigurarea folosinţei

Art. 1777 - Noțiunea locațiunii; Art. 1786 - Obligațiile principale ale locatorului; Art. 1790 - Garanția contra viciilor ascunse; Art. 1791 - Garanția contra tulburărilor de fapt; Art. 1792 - Garanția contra tulburărilor de drept; Art. 1793 - Tulburări provenite de la terți

Articolul 1789 din Codul Civil detaliază una dintre cele mai importante obligații ale locatorului în cadrul contractului de locațiune: aceea de a asigura locatarului folosința liniștită și utilă a bunului închiriat. Această obligație este de natură duală, cuprinzând atât o componentă pozitivă ('obligație de a face'), prin care locatorul trebuie să întreprindă toate acțiunile necesare pentru menținerea neîntreruptă a folosinței, cât și o componentă negativă ('obligație de a nu face'), impunându-i să se abțină de la orice fapt propriu care ar putea împiedica, diminua sau stânjeni exercitarea normală a folosinței de către locatar. Această obligație este continuă și se extinde pe întreaga durată a contractului de locațiune. Ea completează alte obligații de garanție ale locatorului, cum ar fi cea contra viciilor ascunse ale bunului (Art. 1790) sau cea contra tulburărilor provenite de la terți (Art. 1791-1793), contribuind la asigurarea unei executări conforme a contractului. Nerespectarea acestei obligații atrage incidența regulilor răspunderii contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.