Art. 1788: Sarcina reparaţiilor

Art. 1777 - Contractul de locaţiune; Art. 1786 - Obligaţiile principale ale locatorului; Art. 1796 - Obligaţiile principale ale locatarului; Art. 1799 - Destinația bunului; Art. 1516 - Drepturile creditorului în cazul neexecutării fără justificare; Art. 1528 - Executarea obligației de a face; Art. 1535 - Dobânda legală

Articolul 1788 din Codul Civil reglementează în detaliu sarcina reparațiilor în cadrul contractului de locațiune, clarificând obligațiile reciproce ale locatorului și locatarului. În principiu, locatorul are obligația fundamentală de a menține bunul închiriat într-o stare corespunzătoare de întrebuințare, conform destinației sale (reparații necesare sau capitale). Aceasta include toate reparațiile care nu rezultă din folosința obișnuită a bunului. Pe de altă parte, locatarul răspunde pentru reparațiile locative, adică acele mici reparații a căror necesitate derivă din utilizarea curentă a bunului. Un aspect crucial al acestui articol este mecanismul prin care locatarul poate suplini pasivitatea locatorului. Astfel, în situația în care locatorul nu efectuează reparațiile ce îi revin, deși a fost încunoștințat, locatarul este îndreptățit să le execute el însuși. Locatorul va fi obligat, în acest caz, să ramburseze sumele avansate de locatar, la care se adaugă dobânzi calculate de la data efectuării cheltuielilor. Articolul prevede o excepție pentru cazurile de urgență, permițând locatarului să înceapă reparațiile chiar înainte de a-l înștiința pe locator, însă dobânzile vor curge doar de la data înștiințării efective. Această dispoziție asigură protecția intereselor locatarului în fața inerției locatorului și subliniază caracterul esențial al obligației de întreținere pentru asigurarea folosinței bunului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.