Art. 1786: Obligaţiile principale ale locatorului

Art. 1777 - Noţiunea contractului de locaţiune; Art. 1787 - Predarea bunului; Art. 1788 - Obligaţia de a menţine bunul în stare corespunzătoare de folosinţă; Art. 1789 - Reparaţiile; Art. 1790 - Garanţia contra viciilor ascunse; Art. 1794 - Tulburările de fapt; Art. 1795 - Tulburările de drept; Art. 1800 - Răspunderea pentru daune; Art. 1807 - Încetarea contractului de locaţiune; Art. 1516 - Executarea silită a obligaţiilor; Art. 1549 - Rezoluţiunea contractelor

Articolul 1786 din Codul Civil enumeră cele trei obligații esențiale și implicite ale locatorului în cadrul contractului de locațiune, care se datorează chiar și în lipsa unei stipulații exprese. Acestea sunt: a) obligația de predare a bunului dat în locațiune, presupunând punerea acestuia la dispoziția locatarului într-o stare corespunzătoare destinației sale; b) obligația de a menține bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii, ceea ce implică efectuarea reparațiilor necesare (cu excepția celor de mică anvergură ce cad în sarcina locatarului) pentru a asigura funcționalitatea continuă a bunului; și c) obligația de a asigura locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii. Această din urmă obligație se materializează prin garanția contra evicțiunii (protejarea locatarului de tulburări de drept provenind de la terți sau de la locator însuși) și garanția contra viciilor ascunse ale bunului (asigurarea că bunul nu prezintă deficiențe care îl fac impropriu utilizării). Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste obligații poate atrage răspunderea contractuală a locatorului, putând duce la remedii precum executarea silită, reducerea chiriei, daune-interese sau chiar rezilierea contractului de locațiune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.