Art. 1779: Bunurile ce pot face obiectul locaţiunii

Art. 535 - Noţiunea de bun. Categoriile de bunuri.; Art. 542 - Consumptibilitatea. Fungibilitatea.; Art. 1166 - Noțiunea contractului.; Art. 1225 - Obiectul contractului.; Art. 1777 - Noţiunea.; Art. 1780 - Obligaţiile principale ale locatorului.; Art. 1800 - Interdicţia de a schimba forma bunului.; Art. 1824 - Locaţiunea locuinţei.

Articolul 1779 din Codul Civil statuează principiul libertății relative în determinarea obiectului contractului de locațiune. Potrivit acestui text, închirierea sau arendarea poate avea ca obiect, în principiu, orice tip de bun, indiferent dacă este mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Caracterul absolut al acestei reguli este însă nuanțat prin introducerea a două categorii de excepții. În primul rând, o locațiune nu este valabilă dacă o prevedere legală expresă interzice acest lucru (ex: bunurile din domeniul public, în anumite condiții, sau drepturi strict personale). În al doilea rând, esența contractului de locațiune implică restituirea bunului la încetarea raportului juridic, în starea în care a fost predat (cu excepția uzurii normale). Din acest motiv, bunurile care, prin natura lor, sunt consumptibile (se consumă la prima utilizare, ex: alimente, combustibil) sau cele fungibile (care se individualizează prin cântărire, numărare, măsurare și sunt de obicei destinate consumului sau înlocuirii, ex: bani, cereale) nu pot face obiectul unui contract de locațiune în sensul strict, ci, eventual, al unui contract de împrumut de consumație (mutuum), caz în care se restituie o cantitate egală din același gen și calitate, nu bunul individual. Locațiunea vizează, prin excelență, transmiterea temporară a dreptului de folosință și culegere a fructelor asupra unor bunuri neconsumptibile și, de regulă, nefungibile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.