Art. 1778: Felurile locaţiunii

Art. 1777 - Noțiunea de locațiune; Art. 1779 - Obligațiile locatorului; Art. 1824 - Sublocațiunea și cesiunea contractului de închiriere; Art. 1828 - Obligațiile chiriașului; Art. 1829 - Reînnoirea tacită a contractului; Art. 1830 - Efectele încetării contractului; Art. 1831 - Răspunderea pentru daune; Art. 1832 - Contractul de arendare

Articolul 1778 din Codul Civil clasifică contractul de locațiune în două categorii principale, în funcție de obiectul său: 'închirierea', care vizează bunurile imobile și mobile, și 'arendarea', destinată bunurilor agricole. Această distincție are implicații juridice semnificative, deoarece fiecare tip de locațiune este guvernat de un set de reguli specifice, pe lângă cele generale aplicabile locațiunii. Paragraful (2) subliniază aplicabilitatea subsidiară și complementară a dispozițiilor generale ale secțiunii privind locațiunea la regimurile speciale ale închirierii locuințelor și arendării, cu condiția compatibilității cu normele derogatorii particulare. Astfel, se confirmă principiul că dispozițiile generale se aplică în măsura în care nu există reguli speciale care să le modifice sau să le completeze. Paragraful (3) instituie un regim mixt pentru locațiunea spațiilor destinate exercitării activității unui profesionist, supunând-o atât prevederilor generale ale secțiunii, cât și unor articole specifice (Art. 1824 și 1828-1831), care reglementează aspecte precum sublocațiunea, cesiunea, obligațiile chiriașului și încetarea contractului în contextul profesional. Această abordare reflectă complexitatea relațiilor contractuale și necesitatea unor soluții juridice adaptate diferitelor tipuri de bunuri și scopuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.