Art. 1777: Noţiune

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Prețul; Art. 1778 - Caracterele juridice ale locațiunii; Art. 1780 - Obiectul locațiunii; Art. 1781 - Durata maximă a locațiunii; Art. 1786 - Obligațiile locatorului; Art. 1796 - Obligațiile locatarului; Art. 1809 - Domeniul de aplicare

Articolul 1777 din Codul Civil oferă definiția esențială a contractului de locațiune, un contract fundamental în dreptul civil. Acesta stabilește că locațiunea este un acord prin care o parte, denumită locator, se obligă să transmită celeilalte părți, numite locatar, dreptul de folosință asupra unui bun. Caracteristicile definitorii ale acestui contract, așa cum rezultă din textul legal, sunt: caracterul temporar al folosinței ('pentru o anumită perioadă') și caracterul oneros, folosința fiind acordată în schimbul unui preț, denumit chirie. Prin această definiție, legiuitorul subliniază că locațiunea nu implică transferul dreptului de proprietate, ci doar al atributului de folosință (usus), pentru o durată limitată și contra unei contraprestații, consolidând astfel natura de contract sinalagmatic și consensual a locațiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.