Art. 1772: Noţiune

Art. 1166 - Noţiunea contractului; Art. 1179 - Condiţii esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1279 - Transferul proprietăţii şi al riscurilor; Art. 1650 - Noţiunea de vânzare; Art. 1672 - Obiectul vânzării; Art. 1673 - Preţul; Art. 1773 - Denumirea de report; Art. 1774 - Forma contractului de report; Art. 1775 - Efectele contractului de report

Articolul 1772 din Codul Civil definește contractul de report, o operațiune juridică complexă ce presupune două vânzări succesive, dar interdependente, având ca obiect titluri de credit și valori mobiliare. Reportatorul (prima parte) achiziționează imediat titlurile de la reportat (a doua parte) contra unei sume de bani, asumându-și simultan obligația de a revinde reportatului titluri de aceeași specie, la o scadență prestabilită, pentru o sumă la rândul ei determinată. Această structură îl plasează la intersecția unor concepte de drept civil și comercial. Contractul de report este, conform legii, un contract real, formarea sa fiind condiționată de remiterea efectivă a titlurilor sau valorilor mobiliare. În cazul titlurilor nominative, se impune îndeplinirea formalităților specifice de transmitere. Din punct de vedere economic, contractul de report servește adesea unor scopuri de finanțare pe termen scurt pentru reportat (care obține lichiditate prin vânzarea temporară a titlurilor) sau de investiție/speculație pentru reportator (care urmărește obținerea unui beneficiu din diferența de preț sau din dobânzile/dividendele aferente titlurilor în perioada deținere). Doctrina subliniază caracterul unitar al operațiunii, în ciuda dualității actelor de vânzare-cumpărare, și necesitatea de a-l distinge de alte contracte similare, precum împrumutul garantat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.