Art. 1767: Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea şi predarea bunurilor

Art. 1674 - Transferul proprietăţii şi al riscurilor; Art. 1678 - Predarea bunului; Art. 1686 - Obligaţia de preluare; Art. 1696 - Verificarea bunului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Condiţiile răspunderii contractuale; Art. 1599 - Contractul de transport

Articolul 1767 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al executării contractelor translative de proprietate, stabilind momentul și modalitatea transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor, precum și obligațiile corelative ale părților. Prin derogare de la principiul consensualismului (solo consensu) aplicabil bunurilor individual determinate, articolul impune ca moment al transferului proprietății actul material al predării bunurilor de către furnizor către beneficiar. Această regulă este crucială în special pentru bunurile de gen, care se individualizează la momentul predării. Textul subliniază obligația beneficiarului de a prelua bunurile conform termenelor și condițiilor contractuale. Aliniatul (2) detaliază procesul de preluare, arătând că aceasta se realizează prin recepție, act prin care beneficiarul verifică identitatea, cantitatea și calitatea bunurilor. Acest proces de verificare este fundamental pentru a stabili conformitatea prestației și pentru a exclude eventuale vicii aparente. Aliniatul (3) introduce o regulă specială pentru situațiile în care expedierea bunurilor este în sarcina furnizorului. În acest caz, predarea și implicit transferul proprietății (și al riscurilor) către beneficiar se consideră realizate la momentul înmânării bunurilor către cărăuș. Această dispoziție are implicații semnificative în determinarea momentului de la care riscul pieirii fortuite a bunurilor trece de la furnizor la beneficiar, conform regulii *res perit domino*, și delimitează responsabilitățile părților pe parcursul transportului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.