(1)Contractul de furnizare este

acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să

transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de

bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii

contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la

unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă

parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau

să primească prestarea serviciilor şi să

plătească preţul lor.

(2)În cazul furnizării de

bunuri, ca accesoriu al obligaţiei principale, furnizorul se poate obliga

să presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea

bunurilor.

(3)Dacă prin acelaşi

contract se convin atât vânzarea unor bunuri, cât şi furnizarea unor

bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat în funcţie de

obligaţia caracteristică şi cea accesorie.