Art. 1749: Obligaţiile vânzătorului

Art. 1170 - Libertatea contractuală; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1650 - Noţiunea vânzării; Art. 1657 - Obligaţiile vânzătorului; Art. 1672 - Obligaţia de predare; Art. 1747 - Noţiunea vânzării moştenirii; Art. 1748 - Obligaţia de garanţie a vânzătorului moştenirii; Art. 1750 - Obligaţiile cumpărătorului moştenirii; Art. 1754 - Vânzarea drepturilor succesorale

Articolul 1749 din Codul Civil reglementează o obligație specială a vânzătorului în cazul vânzării unei moșteniri (sau a unui bun din moștenire, având în vedere contextul), stabilind un principiu de integralitate a transmisiunii. Această normă are un caracter supletiv, aplicându-se doar în măsura în care părțile contractante nu au convenit altfel. Potrivit acestei dispoziții, vânzătorul este ținut să remită cumpărătorului nu doar obiectul principal al vânzării, ci și toate fructele (naturale și civile) pe care le-a cules, toate plățile încasate pentru creanțele aferente moștenirii, prețul bunurilor deja înstrăinate din masa succesorală, precum și orice bun care a înlocuit un element al moștenirii prin subrogație reală. Toate aceste elemente trebuie predate cumpărătorului dacă au fost dobândite sau realizate până la momentul încheierii contractului de vânzare. Această regulă asigură că beneficiile și surogatele bunului vândut, acumulate înainte de transferul formal al dreptului, profită cumpărătorului, reflectând logica juridică a transmiterii patrimoniului sau a bunului în starea sa completă la momentul tranzacției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.