Art. 1746: Vânzarea terenurilor forestiere

Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 631 - Noțiunea coproprietății; Art. 1650 - Noțiunea vânzării; Art. 1730 - Dreptul de preempțiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan; Art. 1737 - Întinderea dreptului de preempțiune; Art. 1738 - Exercitarea dreptului de preempțiune; Art. 1739 - Consecințele exercitării dreptului de preempțiune; Art. 1740 - Neexercitarea dreptului de preempțiune

Articolul 1746 din Codul Civil instituie o normă specială privind vânzarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, stabilind un drept legal de preempțiune. Această dispoziție derogă de la principiul libertății de dispoziție a proprietarului, fiind justificată de interesul public în consolidarea proprietăților forestiere și managementul rațional al acestora. Dreptul de preempțiune se exercită într-o ordine strictă, imperativă, acordând prioritate succesiv coproprietarilor și apoi vecinilor. Rolul său este de a facilita comasarea terenurilor forestiere și de a preveni fărâmițarea acestora, asigurând o mai bună gestionare și conservare a patrimoniului silvic. Aplicarea acestei prevederi se face în corelație cu dispozițiile generale ale Codului Civil referitoare la contractul de vânzare-cumpărare și la dreptul de preempțiune (Art. 1730-1740), precum și cu normele specifice din legislația forestieră (ex: Codul Silvic).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.