Art. 1742: Vânzarea unei suprafeţe dintr-un teren mai mare

Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Determinarea obiectului; Art. 1650 - Noțiunea contractului de vânzare; Art. 1651 - Caracterele contractului de vânzare; Art. 1657 - Obiectul contractului de vânzare; Art. 1660 - Prețul; Art. 1672 - Obligațiile vânzătorului; Art. 1676 - Transferul proprietății; Art. 1731 - Vânzarea cu indicarea suprafeței; Art. 1732 - Vânzarea pe bucată

Articolul 1742 din Codul Civil reglementează o ipoteză specifică de vânzare a bunurilor imobile, respectiv vânzarea unei suprafețe dintr-un teren mai mare, situație în care întinderea sau amplasarea exactă a suprafeței vândute nu este determinată la momentul încheierii contractului, iar prețul este stabilit pe unitatea de măsură. Esența acestui text legal constă în amânarea momentului transferului dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Contrar regulii generale a transferului imediat de proprietate prin simplul acord de voință, în cazul prevăzut de acest articol, proprietatea se strămută abia după ce suprafața vândută este măsurată și delimitată concret. Această operațiune de individualizare a bunului vândut devine o condiție suspensivă esențială pentru operarea transferului dreptului real, asigurând astfel certitudinea obiectului contractului. Articolul protejează interesele ambelor părți, impunând o determinare precisă a bunului înainte ca riscurile și beneficiile proprietății să treacă la cumpărător. Acest tip de vânzare se deosebește de vânzarea 'corp certum' sau 'forfetară', unde individualizarea bunului este realizată ab initio.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.