Art. 1741: Vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeţei

Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1660 - Obiectul vânzării; Art. 1661 - Prețul vânzării; Art. 1740 - Vânzarea imobilelor cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de măsură; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1238 - Eroarea; Art. 1539 - Condițiile rezoluțiunii

Articolul 1741 din Codul Civil reglementează vânzarea unui imobil determinat pentru un preț total (global sau forfetar), situație cunoscută în doctrină ca 'vânzare ad corpus'. Această modalitate de vânzare se distinge de vânzarea 'ad mesuram' (reglementată de Art. 1740), în care prețul este stabilit pe unitatea de măsură a suprafeței. Prin instituirea acestei reguli, legiuitorul confirmă principiul stabilității contractuale: în cazul vânzării ad corpus, atât vânzătorul, cât și cumpărătorul își asumă riscul unei eventuale discordanțe între suprafața reală a imobilului și cea pe care o credeau la momentul încheierii contractului. Astfel, niciunul dintre ei nu poate invoca o astfel de diferență pentru a cere rezoluțiunea contractului sau modificarea prețului. Această dispoziție derogă de la regulile generale privind eroarea asupra substanței sau calităților esențiale ale obiectului contractului (Art. 1238 C. civ.), considerându-se că voința părților s-a îndreptat spre bunul în individualitatea sa, nu spre o anumită suprafață.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.