Art. 1740: Stingerea dreptului convenţional de preempţiune

Art. 1730 - Noțiunea dreptului de preempțiune; Art. 1731 - Izvoarele dreptului de preempțiune; Art. 1732 - Exercitarea dreptului de preempțiune; Art. 1739 - Cesiunea dreptului de preempțiune; Art. 1243 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1254 - Nulitatea parțială; Art. 1416 - Termenul

Articolul 1740 din Codul Civil reglementează modurile specifice de stingere a dreptului convențional de preempțiune, subliniind caracterul său, de regulă, intuitu personae. Principala cauză de stingere este moartea preemptorului, ceea ce reflectă ideea că acest drept este adesea acordat în considerarea persoanei beneficiarului și nu este, în principiu, transmisibil moștenitorilor. Excepția de la această regulă intervine atunci când dreptul a fost constituit pe un anumit termen. Chiar și în acest caz, legiuitorul intervine pentru a limita durata maximă a dreptului la 5 ani de la data constituirii, dacă părțile au stipulat un termen mai lung. Această reducere legală a termenului reprezintă o manifestare a ordinii publice, având ca scop evitarea unei indisponibilizări excesive și perpetue a bunului, asigurând în același timp o predictibilitate juridică. Această limitare legală se aplică de plin drept, chiar dacă voința părților a fost de a stipula un termen mai lung, clauza fiind valabilă doar în limita legală de 5 ani.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.