(1)Tutorele este dator să îngrijească de cel

ocrotit, spre a-i grăbi vindecarea, a-i restaura autonomia, a-i

îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi a-i

asigura bunăstarea morală şi materială, luând în

considerare starea lui, abilităţile sale, gradul de incapacitate al

acestuia, dar şi celelalte circumstanţe în care se găseşte.

În acest scop se vor putea întrebuinţa veniturile şi, dacă este necesar,

toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie,

obiectele personale, precum şi bunurile indispensabile persoanei ocrotite

sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziţia acesteia,

prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal şi, dacă este

cazul, a instituţiei în care este îngrijit.

(2)

În îndeplinirea

sarcinii sale, tutorele este dator:

a)să ia în considerare, cu prioritate, voinţa,

preferinţele şi nevoile persoanei ocrotite, să îi acorde

sprijinul necesar în formarea şi exprimarea voinţei sale şi

să o încurajeze să îşi exercite drepturile şi să

îşi îndeplinească singură obligaţiile;

b)să coopereze cu persoana ocrotită şi

să îi respecte viaţa privată şi demnitatea;

c)să asigure şi să permită, atunci când

este posibil, informarea şi lămurirea persoanei ocrotite, în

modalităţi adaptate stării acesteia, despre toate actele şi

faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea şi gradul lor

de urgenţă, precum şi despre consecinţele unui refuz din

partea persoanei ocrotite de a le încheia;

d)să ia toate măsurile necesare pentru protejarea

şi realizarea drepturilor persoanei ocrotite;

e)să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele

juridice cu îndatoriri în îngrijirea persoanei ocrotite;

f)să menţină, în măsura posibilului, o

relaţie personală cu persoana ocrotită;

g)în cazurile prevăzute de lege, să

întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare

medicală şi psihologică a persoanei ocrotite şi sesizarea

instanţei de tutelă.

(3)Instanţa de tutelă, după ascultarea

persoanei ocrotite, luând avizul consiliului de familie şi consultând

rapoartele de evaluare medicală, psihologică şi de anchetă

socială, va hotărî dacă cel ocrotit va fi îngrijit la

locuinţa lui, într-un serviciu social sau într-o altă

instituţie, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui

ocrotit se face cu autorizarea instanţei de tutelă, la cererea celui

ocrotit, a ocrotitorului său, a serviciului social ori a instituţiei

în care este îngrijit sau a altei persoane abilitate potrivit legii.

(4)Atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la

locuinţa sa, aceasta şi mobilierul sunt păstrate la

dispoziţia sa. Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite

numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin

drept, prin derogare de la alte dispoziţii legale, la întoarcerea

persoanei ocrotite în locuinţa sa.

(5)În cazul în care devine necesar şi este în

interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau de

drepturile cu privire la locuinţa sa, actul este supus autorizării

instanţei de tutelă.

(6)Când cel ocrotit este căsătorit, va fi

ascultat şi soţul acestuia.

(7)Tutorele nu are dreptul să împiedice

corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei persoanei

ocrotite. Neînţelegerile se soluţionează de către

instanţa de tutelă, cu ascultarea persoanei ocrotite.