Art. 1739: Caractere ale dreptului de preempţiune

Art. 1730 - Definiție și domeniu de aplicare; Art. 1731 - Termenul de exercitare a dreptului de preempțiune; Art. 1732 - Efectele exercitării dreptului de preempțiune; Art. 1733 - Pluralitatea de preemptori; Art. 1734 - Neîndeplinirea condițiilor; Art. 1736 - Dreptul de preempțiune convențional; Art. 1738 - Clauza de preempțiune; Art. 1740 - Stingerea dreptului de preempțiune; Art. 1385 - Cesiunea de creanță (aplicabil prin analogie pentru înțelegerea conceptului de cedare a drepturilor)

Articolul 1739 din Codul Civil statuează două principii fundamentale care definesc natura juridică a dreptului de preempțiune: indivizibilitatea și inalienabilitatea. Indivizibilitatea presupune că dreptul de preempțiune trebuie exercitat pentru întregul bun oferit spre vânzare, neputând fi fragmentat sau exercitat parțial. Această caracteristică protejează interesele vânzătorului, asigurând stabilitatea și integritatea tranzacției. Pe de altă parte, inalienabilitatea (exprimată prin sintagma 'nu se poate ceda') subliniază caracterul strict personal al dreptului de preempțiune. Acesta nu poate fi transmis prin acte juridice între vii (ex. vânzare, donație) sau pentru cauză de moarte (moștenire), deoarece este un drept atașat persoanei titularului ('intuitu personae'), fiind instituit în considerarea unor calități sau situații specifice ale preemptorului și nu ca un bun patrimonial liber circulabil. Excepțiile de la acest principiu ar trebui să fie prevăzute expres de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.