Art. 1738: Exercitarea dreptului de preempţiune în cadrul executării silite

Art. 1730 - Noțiunea (Cod Civil); Art. 1731 - Domeniul de aplicare (Cod Civil); Art. 1732 - Exercitarea dreptului de preempțiune (Cod Civil); Art. 1733 - Efectele exercitării dreptului de preempțiune (Cod Civil); Art. 622 - Obiectul executării silite (Cod de procedură civilă); Art. 623 - Titlul executoriu (Cod de procedură civilă); Art. 756 - Vânzarea bunurilor mobile (Cod de procedură civilă); Art. 835 - Vânzarea bunurilor imobile (Cod de procedură civilă); Art. 839 - Adjudecarea (Cod de procedură civilă)

Articolul 1738 din Codul Civil reglementează o ipoteză specială de exercitare a dreptului de preempțiune, respectiv în contextul executării silite sau al vânzării silite autorizate de judecătorul-sindic. Această dispoziție stabilește o excepție de la regulile generale de exercitare a preempțiunii prevăzute în Codul Civil, impunând aplicarea condițiilor specifice prevăzute de Codul de procedură civilă. Importanța sa rezidă în adaptarea dreptului de preempțiune, un drept de natură substanțială, la rigorile procedurale ale executării, unde celeritatea și respectarea ordinii de distribuire a fondurilor primează. Prezența referinței la 'judecătorul-sindic' indică incidența normelor privind procedurile de insolvență (chiar dacă trimiterea expresă este la Codul de procedură civilă), unde vânzarea bunurilor debitorului se realizează sub supravegherea instanței, iar exercitarea dreptului de preempțiune trebuie să se conformeze procedurii de valorificare a activelor, de regulă prin licitație publică. Astfel, normele de procedură civilă devin lex specialis, guvernând modalitatea concretă de manifestare a voinței titularului dreptului de preempțiune în cadrul unei vânzări forțate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.