Art. 1735: Pluralitate de bunuri vândute

Art. 1730 - Noțiunea de preempțiune; Art. 1731 - Condițiile de exercitare a preempțiunii; Art. 1732 - Efectele exercitării preempțiunii; Art. 1734 - Oferta de vânzare către preemptor; Art. 1737 - Regulile aplicabile în materia preempțiunii; Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1660 - Prețul vânzării; Art. 1422 - Obligațiile divizibile; Art. 1427 - Obligațiile indivizibile

Articolul 1735 din Codul Civil reglementează exercitarea dreptului de preempțiune în situațiile complexe în care bunul supus acestui drept este vândut împreună cu alte bunuri. Paragraful (1) statuează principiul proporționalității prețului: atunci când bunul preemtat face parte dintr-o vânzare globală ce include și alte bunuri, pentru un preț unic, preemptorul va trebui să achite doar o parte proporțională din acest preț, corespunzătoare valorii bunului preemtat. Această soluție permite disocierea operațiunii juridice și exercitarea parțială a preempțiunii. În contrast, paragraful (2) introduce o excepție importantă, dictată de necesitatea protejării intereselor vânzătorului. Dacă bunurile vândute alături de cel supus preempțiunii nu pot fi separate de acesta fără a-l prejudicia pe vânzător (ex: formând un tot unitar funcțional sau economic), exercitarea preempțiunii nu mai este posibilă doar pentru bunul izolat. În acest caz, preemptorul este obligat să consemneze prețul stabilit pentru *toate* bunurile vândute, asumându-și astfel întreaga vânzare. Această prevedere reflectă un echilibru între garantarea dreptului de preempțiune și principiul evitării producerii unui prejudiciu nejustificat pentru vânzătorul inițial, menținând integritatea economică a tranzacției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.