(1)
În cazul în care mai mulţi titulari şi-au exercitat
preempţiunea asupra aceluiaşi bun, contractul de vânzare se
consideră încheiat:
a)cu
titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când se află în
concurs cu titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;
b)cu
titularul dreptului legal de preempţiune ales de vânzător, când se
află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi legale de
preempţiune;
c)dacă
bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune
care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se
află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale
de preempţiune;
d)dacă
bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune
având data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs
cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune.
(2)Orice clauză care contravine
prevederilor alin. (1) este considerată nescrisă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1734 din Codul Civil reglementează o situație juridică complexă și frecventă în practică: concursul dintre mai mulți titulari ai dreptului de preempțiune care și-au manifestat intenția de a cumpăra același bun. Articolul stabilește o ierarhie strictă și criterii precise pentru a determina care drept de preempțiune va prevala, asigurând astfel securitatea juridică a tranzacțiilor și prevenind litigiile.
În primul rând, se impune un principiu fundamental: **dreptul legal de preempțiune are întotdeauna prioritate** față de dreptul convențional, indiferent de momentul nașterii sau înscrierii acestora (alin. 1 lit. a). Această dispoziție subliniază caracterul de ordine publică al anumitor drepturi de preempțiune instituite prin lege.
În situația în care concurează **mai multe drepturi legale de preempțiune**, legea acordă o marjă de discreție vânzătorului, permițându-i să aleagă pe titularul cu care va încheia contractul (alin. 1 lit. b). Aceasta este o excepție de la regulile generale de prioritate și reflectă, într-o oarecare măsură, libertatea contractuală a vânzătorului.
Pentru **drepturile convenționale de preempțiune**, soluția diferă în funcție de natura bunului:
* Dacă bunul este **imobil**, prioritatea este dată **primului drept înscris în cartea funciară** (alin. 1 lit. c). Aceasta confirmă rolul fundamental al publicității imobiliare în determinarea opozabilității și priorității drepturilor reale, inclusiv a celor de preempțiune.
* Dacă bunul este **mobil**, prioritatea este acordată dreptului convențional având **data certă cea mai veche** (alin. 1 lit. d). În lipsa unui sistem de publicitate similar cărții funciare pentru bunurile mobile, data certă devine criteriul obiectiv de determinare a anteriorității.
Alin. (2) statuează **caracterul imperativ al acestor reguli**, declarând că orice clauză contractuală care contravine dispozițiilor alin. (1) este considerată nescrisă (sancționată cu nulitatea absolută parțială). Aceasta asigură respectarea ierarhiei stabilite de legiuitor și uniformitatea aplicării normei în caz de concurs.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată