Art. 1733: Efectele exercitării preempţiunii

Art. 1730 - Noțiunea și condițiile dreptului de preempțiune; Art. 1731 - Termenul de exercitare a preempțiunii; Art. 1732 - Efectele notificării; Art. 1734 - Pluralitatea de preemptori; Art. 1735 - Rangul drepturilor de preempțiune; Art. 1736 - Dispoziții aplicabile; Art. 1737 - Încetarea dreptului de preempțiune; Art. 1254 - Desființarea contractului. Nulitatea; Art. 1695 - Garanția contra evicțiunii; Art. 14 - Buna-credință

Articolul 1733 din Codul Civil reglementează efectele juridice complexe ale exercitării dreptului de preempțiune, consacrând o ficțiune juridică esențială: încheierea contractului de vânzare între vânzător și preemptor, în condițiile identice ale ofertei făcute terțului. Concomitent, contractul inițial încheiat cu terțul este desființat retroactiv, considerându-se că nu a produs niciodată efecte între părțile sale originare. Această retroactivitate este temperată de principiul protecției terțului de bună-credință, vânzătorul fiind obligat să răspundă față de acesta pentru evicțiunea suferită, adică pentru prejudiciile rezultate din pierderea dreptului de proprietate urmare a exercitării preempțiunii. Această răspundere pentru evicțiune subliniază caracterul de 'desființare' mai degrabă decât 'nulitate' a actului inițial. Alin. (2) al articolului subliniază caracterul imperativ al normelor privind preempțiunea, declarând ineficace față de preemptor orice clauze contractuale introduse de vânzător și terț cu scopul de a împiedica exercitarea acestui drept. Astfel de clauze nu sunt nule absolut, ci pur și simplu inopozabile preemptorului, protejând substanța dreptului său de preferință.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.