Art. 1722: Suspendarea plăţii preţului

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1556 - Excepţia de neexecutare a contractului; Art. 1650 - Noțiunea vânzării; Art. 1674 - Obligaţiile vânzătorului; Art. 1695 - Noţiunea evicţiunii; Art. 1696 - Garanţia contra evicţiunii; Art. 1698 - Efectele garanţiei contra evicţiunii; Art. 1704 - Drepturile cumpărătorului evins; Art. 1719 - Obligaţia de plată a preţului

Articolul 1722 din Codul Civil reglementează dreptul cumpărătorului de a suspenda plata prețului, constituind o aplicație specifică a principiului general al excepției de neexecutare a contractului ('exceptio non adimpleti contractus'). Această prerogativă este condiționată de descoperirea unei cauze serioase și verosimile de evicțiune care amenință proprietatea sau posesia cumpărătorului asupra bunului achiziționat. Scopul principal este de a proteja cumpărătorul împotriva riscului de a achita integral prețul unui bun a cărui stăpânire pașnică este incertă. Suspendarea plății este permisă până la încetarea tulburării (fie prin soluționarea litigiului, fie prin recunoașterea dreptului cumpărătorului) sau până la oferirea de către vânzător a unei garanții corespunzătoare, menite să acopere eventualele prejudicii viitoare. Dreptul de suspendare este însă înlăturat în două situații: dacă, la momentul încheierii contractului, cumpărătorul a avut cunoștință despre pericolul evicțiunii sau dacă părțile au stipulat expres în contract că plata va fi efectuată chiar și în prezența unei tulburări, indicând o asumare contractuală a riscului de către cumpărător.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.