Art. 1720: Locul şi data plăţii preţului

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1494 - Locul plăţii; Art. 1495 - Momentul plăţii; Art. 1650 - Noţiune (contractul de vânzare); Art. 1673 - Transmiterea proprietăţii; Art. 1695 - Obligaţiile cumpărătorului (general); Art. 1719 - Obligaţia de plată a preţului; Art. 1721 - Dobânzile preţului; Art. 1724 - Neplata preţului

Articolul 1720 din Codul Civil reglementează aspectele legate de locul și data plății prețului în contractul de vânzare, stabilind reguli supletive aplicabile în lipsa unor clauze contrare stipulate de părți. Alineatul (1) prevede principiul general conform căruia, dacă părțile nu au convenit altfel, plata prețului se face la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului. Sub aspectul momentului plății, acesta este corelat cu transmiterea proprietății, prețul devenind exigibil de îndată ce proprietatea este transferată cumpărătorului. Aceasta subliniază caracterul sinalagmatic al contractului de vânzare, unde obligația de plată a prețului este legată de transferul dreptului de proprietate. Alineatul (2) introduce o regulă specială pentru situațiile în care bunurile se află în tranzit la data încheierii contractului. În aceste cazuri, în lipsa unei stipulații exprese a părților, locul plății este determinat, în primă instanță, de uzanțe. Uzanțele (obiceiul sau uzurile profesionale, conform Art. 1 C.civ.) joacă aici un rol important în completarea voinței părților. În absența unor uzanțe aplicabile, legea stabilește, ca regulă subsidiară, că plata se va face la locul destinației bunurilor. Acest alineat denotă flexibilitate și adaptare la practicile comerciale, recunoscând rolul uzanțelor și oferind o soluție practică pentru situațiile de transport.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.