Art. 1719: Plata preţului şi primirea bunului

Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1652 - Obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului; Art. 1672 - Obligaţiile vânzătorului; Art. 1683 - Obligaţia de predare a bunului; Art. 1720 - Locul şi data plăţii preţului; Art. 1721 - Dobânzile; Art. 1722 - Neplata preţului; Art. 1724 - Suspendarea obligaţiei de plată a preţului; Art. 1725 - Garanţiile vânzătorului pentru plata preţului; Art. 1516 - Drepturile creditorului în cazul neexecutării; Art. 1549 - Rezoluţiunea

Articolul 1719 din Codul Civil statuează cele două obligații principale și esențiale ale cumpărătorului în cadrul contractului de vânzare: preluarea bunului vândut și plata prețului. Aceste obligații sunt corolare celor ale vânzătorului (predarea bunului și transmiterea proprietății) și constituie elemente definitorii pentru caracterul sinalagmatic al vânzării. Preluarea bunului (numită și ridicarea bunului) este necesară pentru ca vânzătorul să se elibereze de obligația sa de păstrare și predare, implicând adesea suportarea cheltuielilor aferente, conform regulilor generale sau dispozițiilor contractuale. Plata prețului reprezintă contraprestația monetară asumată de cumpărător, determinată de regulă în contract. Neexecutarea oricăreia dintre aceste obligații principale atrage incidența regulilor generale de neexecutare a obligațiilor contractuale, conferind vânzătorului dreptul de a solicita executarea silită a obligației, rezoluțiunea contractului cu daune-interese, sau invocarea excepției de neexecutare. Locul și momentul plății prețului, precum și alte aspecte conexe, sunt reglementate de articolele subsecvente din Codul Civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.