Art. 1712: Întinderea garanţiei

Art. 1707 - Obiectul și condițiile garanției; Art. 1708 - Când este datorată garanția; Art. 1709 - Termenul de garanție; Art. 1710 - Remedii pentru vicii ascunse; Art. 1711 - Perisabilitatea bunului; Art. 1713 - Exonerarea de garanție; Art. 1531 - Dreptul la daune-interese; Art. 1532 - Prejudiciul reparabil; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 14 - Buna-credință

Articolul 1712 din Codul Civil detaliază întinderea răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului vândut, operând o distincție esențială bazată pe buna sau reaua-credință a acestuia. Astfel, în situația în care vânzătorul a acționat cu rea-credință, adică a avut cunoștință de viciile bunului la momentul încheierii contractului, răspunderea sa este extinsă. Pe lângă aplicarea măsurilor prevăzute de art. 1710 (cum ar fi rezoluțiunea vânzării sau reducerea prețului), vânzătorul este obligat și la plata de daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de cumpărător. Această obligație vizează acoperirea tuturor pagubelor directe și indirecte, prezente și viitoare, rezultate din viciu, inclusiv lucrul nerentabil. Pe de altă parte, dacă vânzătorul a fost de bună-credință, neavând cunoștință de existența viciilor, răspunderea sa este limitată. În acest caz, el este obligat să restituie cumpărătorului doar prețul vânzării și cheltuielile aferente acesteia (de exemplu, costurile transportului, expertizei etc.), în tot sau în parte, în funcție de remediul aplicat conform art. 1710 alin. (1) lit. c) și d). Această diferențiere subliniază caracterul sancționator al răspunderii pentru rea-credință și, respectiv, reparatoriu, dar limitat, pentru buna-credință, reflectând principiile generale ale răspunderii civile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.