Art. 1705: Chemarea în judecată a vânzătorului

Art. 1695 - Obligația de garanție contra evicțiunii; Art. 1696 - Noțiunea de evicțiune; Art. 1699 - Evicțiunea din fapta vânzătorului; Art. 1700 - Evicțiunea din fapta terțului; Art. 1701 - Extinderea garanției la cauze anterioare vânzării; Art. 1702 - Efectele garanției în caz de evicțiune totală; Art. 1703 - Efectele garanției în caz de evicțiune parțială; Art. 1704 - Dreptul cumpărătorului de a alege între rezoluțiune şi despăgubiri

Articolul 1705 din Codul Civil reglementează situațiile în care cumpărătorul își pierde dreptul la garanția contra evicțiunii din partea vânzătorului, stabilind o obligație de diligență și loialitate a cumpărătorului. Primul alineat impune cumpărătorului chemat în judecată de un terț, care pretinde drepturi asupra bunului vândut, datoria de a-l chema în cauză pe vânzător (chemare în garanție). Nerespectarea acestei obligații și condamnarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă atrag pierderea garanției, cu excepția situației în care vânzătorul nu poate dovedi că ar fi avut motive suficiente pentru a respinge pretenția terțului. Această prevedere protejează dreptul vânzătorului de a-și apăra titlul. Al doilea alineat sancționează cumpărătorul care, fără o hotărâre judecătorească, recunoaște dreptul terțului, ducând la pierderea dreptului de garanție, cu excepția cazului în care dovedește că evicțiunea era inevitabilă. Ambele alineate subliniază necesitatea implicării vânzătorului în procesul de apărare a bunului și previn acțiunile unilaterale ale cumpărătorului care ar putea prejudicia poziția vânzătorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.