(1)Prin hotărârea prin care a fost luată

măsura de ocrotire, instanţa de tutelă numeşte persoana

care va exercita funcţia de tutore de la data rămânerii definitive a

hotărârii. Dispoziţiile art. 114-117, art. 119 şi 120 se

aplică în mod corespunzător.

(2)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de

tutelă numeşte cu prioritate în această calitate, dacă nu

se opun motive întemeiate, soţul, părintele, o rudă sau un afin,

un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit dacă

aceasta din urmă are legături strânse şi stabile cu ocrotitul,

în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând

seama, după caz, de legăturile de afecţiune, de relaţiile

personale, de condiţiile materiale, de garanţiile morale pe care le

prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum şi de apropierea

domiciliilor sau reşedinţelor.

(3)

În cazul în care

niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu îşi poate asuma

tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care

a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.

*) ATENŢIE! Potrivit art. 26

alin. (2) din Legea nr.

140/2022

, dispoziţiile art. 170 alin. (3), astfel cum au fost reglementate,

respectiv modificate prin prezenta lege, vor intra în vigoare la data care va

fi prevăzută de legea specială privind reprezentantul personal.

(4)La numirea tutorelui, instanţa ia în considerare

preferinţele exprimate de cel ocrotit, relaţiile sale obişnuite,

interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar şi eventualele

recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia, precum şi

lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.