Art. 17: Eroarea comună şi invincibilă

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 565 - Dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă; Art. 901 - Efectul constitutiv de drepturi; Art. 909 - Dobândirea cu bună-credinţă a unui drept real tabular; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1309 - Reprezentarea în contractul de mandat; Art. 1143 - Moştenitorul aparent; Art. 1648 - Efectele anulării plății; Art. 1754 - Stingerea ipotecii în cazul terţului dobânditor

Articolul 17 consacră legislativ principiul general al teoriei aparenței în drept, exprimat prin adagiul 'error communis facit jus'. Acesta constituie o excepție notabilă de la regula fundamentală 'nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet', stipulată în alineatul (1). Principiul vizează protejarea terților dobânditori de bună-credință care încheie acte juridice bazându-se pe o credință publică, generalizată (comună) și de neînlăturat (invincibilă) cu privire la calitatea de titular de drept a cocontractantului lor (ex: proprietar aparent, moștenitor aparent). Aplicarea sa este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții stricte: o eroare comună, obiectivă, împărtășită de majoritatea persoanelor prudente și diligente, și caracterul invincibil al acesteia. Articolul conferă instanței o vocație, nu o obligație ('va putea hotărî'), de a valida retroactiv efectele actului respectiv față de terțul în eroare, ținând cont de circumstanțele specifice și cu condiția ca desființarea actului să îi cauzeze un prejudiciu. Sarcina probei erorii comune și invincibile revine celui care o invocă, aceasta nefiind prezumată. Instituția este inaplicabilă în materiile unde legea a instituit sisteme de publicitate menite să asigure certitudinea juridică, precum cartea funciară, unde se aplică reguli speciale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.