Art. 1699: Limitele clauzei de nerăspundere pentru evicţiune
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Chiar dacă s-a convenit că
vânzătorul nu va datora nicio garanţie, el răspunde totuşi
de evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul său
personal ori de cea provenită din cauze pe care, cunoscându-le în momentul
vânzării, le-a ascuns cumpărătorului. Orice stipulaţie
contrară este considerată nescrisă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1205 - Dolul; Art. 1255 - Cauza ilicită sau imorală; Art. 1256 - Sancţiunea cauzei ilicite sau imorale; Art. 1257 - Clauza penală; Art. 1258 - Nulitatea relativă; Art. 1259 - Nulitatea absolută; Art. 1695 - Obligaţia de garanţie contra evicţiunii; Art. 1696 - Noţiunea de evicţiune; Art. 1697 - Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta personală; Art. 1698 - Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ; Art. 1700 - Efectele garanţiei contra evicţiunii. Răspunderea vânzătorului; Art. 1702 - Evicţiunea parţială; Art. 1703 - Restituirea preţului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1699 din Codul Civil instituie o limită esențială și imperativă a libertății contractuale în materia garanției contra evicțiunii. El codifică principiul 'qui debet garantire, non potest evincere' (cel care datorează garanția nu poate evinge), interzicând vânzătorului să își încalce propria obligație de garanție. Chiar dacă părțile au stipulat o clauză de nerăspundere pentru evicțiune, aceasta nu va produce efecte în două situații fundamentale: 1) când evicțiunea este cauzată de un fapt personal al vânzătorului intervenit ulterior vânzării – această obligație este perpetuă și imprescriptibilă și vizează orice act al vânzătorului care tulbură posesia liniștită a cumpărătorului; 2) când evicțiunea provine din cauze pe care vânzătorul, cunoscându-le la momentul vânzării, le-a ascuns cumpărătorului. Aceasta din urmă sancționează reaua-credință sau dolul vânzătorului, protejând cumpărătorul de viciile ascunse sau sarcinile nedeclarate pe care vânzătorul le cunoștea. Dispoziția finală 'Orice stipulaţie contrară este considerată nescrisă' subliniază caracterul de ordine publică al acestor limitări, orice clauză contrară fiind lovită de ineficacitate, ca și cum nu ar fi fost inserată niciodată în contract. Această normă asigură un echilibru contractual și protejează cumpărătorul de eventualele abuzuri ale vânzătorului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol