Art. 1697: Indivizibilitatea obligaţiei de garanţie

Art. 1422 - Noţiune (Indivizibilitatea obligațiilor); Art. 1424 - Indivizibilitatea pasivă; Art. 1425 - Indivizibilitatea naturală; Art. 1427 - Efectele indivizibilităţii; Art. 1428 - Indivizibilitatea faţă de moştenitori; Art. 1435 - Noţiune (Obligațiile solidare); Art. 1695 - Obligaţia de garanţie contra evicţiunii (în general); Art. 1696 - Cazul special de evicţiune; Art. 1698 - Drepturile cumpărătorului evins; Art. 1699 - Evicţiunea parţială

Articolul 1697 din Codul Civil consacră principiul indivizibilității pasive a obligației de garanție contra evicțiunii, atunci când există mai mulți debitori (de exemplu, codebitori vânzători ai aceluiași bun). Această prevedere înseamnă că fiecare dintre debitori este ținut la executarea integrală a obligației de garanție în cazul producerii evicțiunii, adică pierderii totale sau parțiale a proprietății bunului de către cumpărător ca urmare a valorificării de către un terț a unui drept asupra bunului, anterior vânzării. Indivizibilitatea obligației de garanție asigură o protecție sporită cumpărătorului, care poate urmări pe oricare dintre debitori pentru întreaga prestație la care sunt ținuți. Deși produce efecte similare cu solidaritatea pasivă, indivizibilitatea obligației de garanție este adesea considerată o indivizibilitate naturală, izvorâtă din obiectul specific al obligației – acela de a asigura folosința utilă și liniștită a bunului vândut. Spre deosebire de obligațiile solidare, unde dreptul de regres între codebitori este regula, în cazul obligației indivizibile, dreptul la o contribuție ulterioară a fiecărui codebitor față de cel care a executat întreaga obligație trebuie interpretat în lumina naturii specifice a garanției contra evicțiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.