Art. 1696: Excepţia de garanţie

Art. 1695 - Întinderea garanţiei contra evicţiunii; Art. 1697 - Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta personală; Art. 1698 - Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta terţului; Art. 1699 - Efectele evicţiunii totale. Restituirea preţului.; Art. 1700 - Efectele evicţiunii totale. Cheltuielile.; Art. 1701 - Efectele evicţiei parţiale; Art. 1704 - Clauza de înlăturare sau de limitare a garanţiei; Art. 1705 - Clauza de agravare a garanţiei; Art. 1170 - Buna-credinţă în executarea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului

Articolul 1696 din Codul Civil exprimă o regulă fundamentală și o consecință directă a garanției contra evicțiunii, principiu de bază al contractului de vânzare: vânzătorul, fiind obligat să asigure cumpărătorului posesia liniștită și utilă a bunului vândut, nu poate, prin fapta sa personală (anterioră sau ulterioară vânzării), să-l tulbure pe acesta în exercitarea dreptului său. Această regulă se subsumează principiului general al bunei-credințe și al consecvenței în acțiunile proprii (venire contra factum proprium), cunoscut în doctrină sub adagiul latin 'Qui debet praestare evictionem, non potest evincere' (Cel care este obligat să garanteze contra evicțiunii nu poate să evingă). Interdicția vizează atât tulburările de fapt, cât și pe cele de drept provenite de la vânzător, asigurând stabilitatea dreptului dobândit de cumpărător și evitând situații în care vânzătorul ar putea submina propria sa obligație de garanție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.