Art. 1692: Fructele bunului vândut

Art. 948 - Noţiunea de fructe; Art. 949 - Fructele naturale, industriale şi civile; Art. 548 - Dreptul de proprietate asupra fructelor; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1672 - Obligaţiile vânzătorului; Art. 1674 - Momentul transferului proprietăţii; Art. 1681 - Riscurile

Articolul 1692 din Codul Civil reglementează soarta juridică a fructelor generate de bunul vândut, stabilind o regulă supletivă: fructele se cuvin cumpărătorului din momentul dobândirii proprietății. Această prevedere este o consecință a principiului potrivit căruia accesoriul urmează regimul juridic al principalului ('accessorium sequitur principale'), fructele fiind accesorii ale bunului principal. Caracterul supletiv al normei ('dacă nu s-a convenit altfel') permite părților să deroge de la această regulă prin voința lor contractuală, putând stipula, de exemplu, că fructele rămân în patrimoniul vânzătorului până la un alt moment (ex: predarea efectivă a bunului). Dispoziția se corelează strâns cu momentul transferului proprietății, reglementat de Art. 1674 C.civ., și cu transferul riscurilor (Art. 1681 C.civ.), care de regulă operează concomitent. Noțiunea și clasificarea fructelor sunt definite de articolele 948-949 din Codul Civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.