Art. 1690: Starea bunului vândut

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil (pentru uzanțe); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1672 - Obligațiile vânzătorului; Art. 1674 - Momentul predării; Art. 1677 - Cheltuielile predării; Art. 1707 - Garanția contra viciilor ascunse; Art. 1708 - Condițiile răspunderii; Art. 1709 - Termenele; Art. 1710 - Acțiunea în garanție; Art. 1711 - Remedii în caz de vicii; Art. 1712 - Reducerea prețului; Art. 1713 - Rezoluțiunea vânzării; Art. 1714 - Clauze de limitare sau înlăturare a garanției

Articolul 1690 din Codul Civil stabilește principiul conformității bunului vândut cu starea sa de la momentul încheierii contractului, reprezentând o componentă esențială a obligației de predare a vânzătorului. Această normă subliniază importanța acordului de voință pentru determinarea calității bunului. Articolul impune cumpărătorului o obligație de diligență, anume verificarea imediată a bunului la preluare, conform uzanțelor. Descoperirea viciilor aparente atrage obligația cumpărătorului de a-l informa pe vânzător fără întârziere; în lipsa unei astfel de notificări, vânzătorul se consideră că și-a executat obligația de predare în stare conformă, creându-se o prezumție relativă de conformitate. Distincția fundamentală este operată prin trimiterea la regimul juridic specific al viciilor ascunse (Art. 1707-1714 C. civ.), care, prin natura lor, nu pot fi detectate la o verificare obișnuită și beneficiază de termene și remedii distincte, având implicații majore asupra întinderii răspunderii vânzătorului și a drepturilor cumpărătorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.