Art. 1689: Locul predării

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1494 - Locul plății (aplicabil prin analogie pentru executarea obligațiilor); Art. 1672 - Obligațiile vânzătorului; Art. 1673 - Modul de predare; Art. 1688 - Momentul predării; Art. 1690 - Cheltuielile predării

Articolul 1689 din Codul Civil stabilește regula supletivă privind locul predării bunului în cadrul contractului de vânzare. Principiul general este că predarea se face la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului. Această regulă este de o importanță deosebită, mai ales în cazul bunurilor individual determinate (corpuri certe), a căror locație este fixată la momentul consensualismului. Norma are un caracter supletiv, ceea ce înseamnă că părțile pot deroga de la ea prin convenția lor (manifestare a principiului autonomiei de voință). În absența unei stipulații exprese a părților, rolul de a determina locul predării revine uzanțelor (obiceiul sau uzurile profesionale). Această prevedere subliniază flexibilitatea legii civile și adaptabilitatea la practica comercială și la voința părților, evitând blocaje în executarea obligației de predare a vânzătorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.