Art. 1686: Întinderea obligaţiei de predare

Art. 1672 - Obligaţiile vânzătorului; Art. 1673 - Momentul transferului proprietăţii şi al riscurilor; Art. 1683 - Momentul predării; Art. 1684 - Locul predării; Art. 1685 - Cheltuielile predării; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1488 - Obligaţia de a da; Art. 1489 - Predarea bunului individual determinat; Art. 1490 - Predarea bunurilor de gen; Art. 1491 - Obligaţia de a păstra bunul

Articolul 1686 din Codul Civil detaliază întinderea obligației de predare a bunului, o obligație esențială a vânzătorului în contractul de vânzare. Alineatul (1) consacră principiul că obligația de a preda bunul principal se extinde și asupra accesoriilor acestuia, precum și a tuturor elementelor destinate folosinței sale perpetue (*accessorium sequitur principale*), asigurând astfel că bunul este livrat în forma sa completă și funcțională. Alineatul (2) impune vânzătorului obligația expresă de a preda titlurile și documentele aferente proprietății sau folosinței bunului (ex: acte de proprietate, certificate de garanție, manuale), elemente indispensabile pentru exercitarea deplină a drepturilor cumpărătorului. În fine, alineatul (3) abordează regimul juridic al bunurilor de gen (*res de genere*), reconfirmând regula *genus nunquam perit* (genul nu piere niciodată). Astfel, vânzătorul nu este eliberat de obligația de predare chiar dacă întregul lot din care proveneau bunurile a pierit, excepție făcând doar situația în care lotul respectiv a fost individualizat și prevăzut în mod specific în convenția părților (*res de genere limitato*). Această dispoziție protejează cumpărătorul în cazul pieirii fortuite a bunurilor de gen, transferând riscul asupra vânzătorului până la predare, spre deosebire de bunurile individual determinate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.