Art. 1667: Cheltuielile predării

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1362 - Reguli generale privind riscul; Art. 1363 - Riscul în cazul transferului proprietății; Art. 1540 - Transferul riscurilor; Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1658 - Transferul proprietății și al riscurilor; Art. 1659 - Riscul în cazul vânzării bunurilor de gen; Art. 1664 - Obligația de predare; Art. 1665 - Locul predării; Art. 1666 - Momentul predării; Art. 1668 - Modalități de predare; Art. 1669 - Cheltuielile ridicării; Art. 1672 - Obligațiile cumpărătorului

Articolul 1667 din Codul Civil reglementează, cu caracter supletiv, repartizarea cheltuielilor aferente predării bunului vândut, în special în situația în care bunul necesită transport dintr-un loc în altul. Norma derogă de la principiul general potrivit căruia cheltuielile predării sunt, în principiu, în sarcina vânzătorului (cu excepția celor de ridicare). Conform acestui text, în absența unor uzanțe specifice sau a unei stipulații contrare în contract, vânzătorul are obligația de a se ocupa de expediere, însă cheltuielile de transport sunt suportate de cumpărător. Un aspect fundamental al acestui articol este momentul liberării vânzătorului de obligația de predare: acesta se consideră îndeplinită și, implicit, riscul pieirii bunului se transferă, în momentul în care vânzătorul predă bunul transportatorului sau expeditorului. Această prevedere este esențială pentru stabilirea momentului transferului riscului și al obligațiilor în cazul vânzărilor cu clauză de expediere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.