Art. 1665: Preţul fictiv şi preţul derizoriu

Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1206 - Leziunea; Art. 1225 - Noţiunea cauzei; Art. 1227 - Lipsa cauzei; Art. 1230 - Noțiunea și obiectul contractului; Art. 1246 - Cauzele de nulitate; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1250 - Confirmarea actului anulabil; Art. 1650 - Noţiunea contractului de vânzare; Art. 1660 - Preţul; Art. 1661 - Preţul serios şi sincer; Art. 1836 - Simulaţia; Art. 1837 - Efectele simulaţiei

Articolul 1665 din Codul Civil reglementează două situații specifice în care contractul de vânzare este sancționat cu anulabilitatea, viziunile juridice distingând între prețul fictiv și prețul derizoriu, ambele subsumate conceptului de preț neserios. Alin. (1) vizează **prețul fictiv**, care există doar scriptic, părțile neavând intenția reală ca acesta să fie plătit. Această situație este adesea o manifestare a simulației, unde contractul de vânzare ascunde, de regulă, o donație (act deghizat) sau altă operațiune juridică. Sancțiunea anulabilității intervine datorită lipsei unui element esențial al prețului – sinceritatea – ceea ce afectează consimțământul părților la o vânzare reală. Alin. (2) tratează **prețul derizoriu**, un preț atât de disproporționat de mic în comparație cu valoarea bunului vândut, încât este evident că nu a existat o voință reală de a vinde și cumpăra. Acest preț este considerat echivalent cu lipsa prețului, afectând obiectul contractului. Spre deosebire de leziune, unde prețul este serios dar inechitabil, în cazul prețului derizoriu, lipsa de proporționalitate este atât de flagrantă încât relevă absența intenției de a încheia o vânzare. Ambele ipoteze duc la **nulitatea relativă** (anulabilitatea) a contractului de vânzare, oferind părții ocrotite posibilitatea de a cere anularea sau de a confirma actul juridic.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.