(1)Dacă obiectul vânzării

îl constituie un bun viitor, cumpărătorul dobândeşte

proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. În privinţa

construcţiilor, sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare în

materie de carte funciară.

(2)În cazul vânzării unor

bunuri dintr-un gen limitat care nu există la data încheierii

contractului, cumpărătorul dobândeşte proprietatea la momentul

individualizării de către vânzător a bunurilor vândute. Atunci când

bunul sau, după caz, genul limitat nu se realizează, contractul nu

produce niciun efect. Cu toate acestea, dacă nerealizarea este

determinată de culpa vânzătorului, el este ţinut să

plătească daune-interese.

(3)Când bunul se realizează

numai parţial, cumpărătorul are alegerea fie de a cere

desfiinţarea vânzării, fie de a pretinde reducerea

corespunzătoare a preţului. Aceeaşi soluţie se aplică

şi în cazul prevăzut la alin. (2), atunci când genul limitat s-a

realizat numai parţial şi, din acest motiv, vânzătorul nu poate

individualiza întreaga cantitate de bunuri prevăzută în contract.

Dacă nerealizarea parţială a bunului sau, după caz, a

genului limitat a fost determinată de culpa vânzătorului, acesta este

ţinut să plătească daune-interese.

(4)Atunci când

cumpărătorul şi-a asumat riscul nerealizării bunului sau

genului limitat, după caz, el rămâne obligat la plata preţului.

(5)În sensul prezentului articol,

bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit

potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractul.