Art. 1657: Bunurile ce pot fi vândute

Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate; Art. 627 - Clauza de inalienabilitate; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 989 - Noțiunea de testament; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1228 - Bunuri viitoare; Art. 1229 - Bunul altuia; Art. 1246 - Condițiile de validitate a contractului; Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1651 - Capacitatea de a vinde şi de a cumpăra

Articolul 1657 din Codul Civil român consacră principiul fundamental al liberei comercialități a bunurilor, stipulând că orice bun poate face obiectul unei vânzări, cu excepția situațiilor în care legea, o convenție sau un testament interzic ori limitează această libertate. Acest principiu derivă din atributul dispoziției, componentă esențială a dreptului de proprietate. Restricțiile aduse liberei circulații juridice a bunurilor, prin vânzare, sunt de strictă interpretare și pot avea următoarele surse: 1) **Legea:** Anumite bunuri sunt scoase din circuitul civil sau sunt supuse unor regimuri speciale de vânzare (ex: bunuri din domeniul public, drepturi strict personale, droguri, arme etc.). 2) **Convenția (contractul):** Părțile pot insera clauze de inalienabilitate într-un act juridic, sub rezerva respectării condițiilor de validitate prevăzute de art. 627 C. civ., și anume justificarea unui interes serios și legitim și un caracter temporar. 3) **Testamentul:** Dispozițiile testamentare pot impune de asemenea interdicții sau limitări de vânzare, în condițiile și limitele prevăzute pentru clauzele de inalienabilitate. Articolul reconfirmă astfel caracterul de regulă al comercialității și caracterul de excepție al inalienabilității.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.