(1)Persoana care nu are capacitate

de exerciţiu deplină nu este ţinută la restituirea

prestaţiilor decât în limita folosului realizat, apreciat la data cererii

de restituire. Sarcina probei acestei îmbogăţiri incumbă celui

care solicită restituirea.

(2)Ea poate fi ţinută la

restituirea integrală atunci când, cu intenţie sau din culpă

gravă, a făcut ca restituirea să fie imposibilă.

CAPITOLUL III:Efectele restituirii

faţă de terţi