Art. 1643: Pierderea parţială

Art. 1635 - Obiectul restituirii; Art. 1636 - Modalitățile restituirii; Art. 1637 - Restituirea prin echivalent; Art. 1642 - Pierderea totală; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1554 - Efectele rezoluțiunii; Art. 1357 - Condițiile răspunderii

Articolul 1643 din Codul Civil reglementează regimul juridic al pierderii parțiale sau al deteriorării bunului ce face obiectul restituirii prestațiilor. Alineatul (1) stabilește principiul conform căruia debitorul restituirii (cel care trebuie să înapoieze bunul) este obligat să îl indemnizeze pe creditor pentru scăderea de valoare a bunului, cu două excepții esențiale: dacă pierderea rezultă din folosința normală a bunului (uzura naturală) sau dintr-o împrejurare neimputabilă debitorului (de exemplu, forța majoră sau cazul fortuit). Aceasta instituie o prezumție de responsabilitate a debitorului restituirii pentru deteriorările intervenite, prezumție ce poate fi înlăturată prin proba uneia dintre aceste excepții. Alineatul (2) introduce o regulă specială pentru situațiile în care cauza însăși a restituirii este imputabilă creditorului (de exemplu, rezoluțiunea contractuală survenită din culpa creditorului). În acest caz, bunul trebuie restituit în starea în care se află la momentul introducerii acțiunii în restituire, fără ca debitorul să datoreze despăgubiri suplimentare. O excepție la această regulă intervine totuși, și anume dacă starea deteriorată a bunului este cauzată, în mod direct, din culpa debitorului restituirii, acesta rămânând responsabil pentru propria faptă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.