În cazul pieirii totale sau

înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de

restituire este ţinut să plătească valoarea bunului,

considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori

al înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste

valori. Dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia

de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie

de valoarea cea mai mare.