Art. 1640: Restituirea prin echivalent

Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1342 - Restituirea prestației (Plata nedatorată); Art. 1347 - Restituirea (Îmbogățirea fără justă cauză); Art. 1549 - Condiții. Pactul comisoriu (Rezoluțiune/Reziliere); Art. 1635 - Noțiune (Reguli generale restituire); Art. 1639 - Restituirea în natură; Art. 1641 - Restituirea fructelor, a productelor și a cheltuielilor; Art. 1642 - Răspunderea pentru pieirea sau deteriorarea bunului; Art. 1645 - Restituirea în caz de anulare a contractului cu prestații succesive; Art. 1646 - Restituirea în caz de rezoluțiune sau reziliere

Articolul 1640 din Codul Civil stabilește modalitatea subsidiară de executare a obligației de restituire, respectiv prin echivalent, în situațiile în care restituirea în natură (în original) este imposibilă. Această imposibilitate poate fi de natură materială (bunul a pierit, a fost distrus, consumat), juridică sau poate rezulta dintr-un impediment serios. De asemenea, restituirea prin echivalent este singura modalitate de reparație pentru prestațiile care, prin natura lor, nu pot fi returnate în natură, cum ar fi serviciile deja efectuate. Alin. (2) fixează un principiu esențial al evaluării acestor prestații: valoarea se apreciază la momentul în care debitorul a primit inițial ceea ce trebuie să restituie. Această regulă are ca scop asigurarea unei juste repuneri a părților în situația anterioară (restutio in integrum) și prevenirea unei îmbogățiri fără justă cauză sau a unei sărăciri a părților, cauzate de fluctuațiile valorice ulterioare primirii bunului sau serviciului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.