Art. 1639: Restituirea în natură

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1254 - Nulitatea; Art. 1549 - Condiţii (Rezoluțiune); Art. 1635 - Obiectul restituirii; Art. 1636 - Cauze de restituire; Art. 1637 - Modalităţi de restituire; Art. 1640 - Restituirea prin echivalent; Art. 1641 - Dobânzi şi fructe; Art. 1646 - Păstrarea drepturilor terţilor

Articolul 1639 din Codul Civil stabilește principiul fundamental al restituirii în natură a prestațiilor ca efect al desființării unui act juridic (fie prin nulitate, rezoluțiune, reziliere sau caducitate). Acest principiu exprimă ideea de repunere a părților în situația anterioară încheierii actului ('status quo ante'), ca și cum acesta nu ar fi existat niciodată. Prioritatea absolută a restituirii în natură, prin înapoierea bunului primit, reprezintă modalitatea ideală de restabilire a echilibrului juridic și economic perturbat. Excepțiile de la această regulă, care impun o restituire prin echivalent (bănească), sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres de lege pentru situații precum imposibilitatea fizică a restituirii în natură (bunul a pierit) sau imposibilitatea juridică (bunul a fost înstrăinat unui terț de bună-credință).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.