Art. 1637: Formele restituirii

Art. 1254 - Nulitatea; Art. 1341 - Plata nedatorată; Art. 1345 - Îmbogățirea fără justă cauză; Art. 1635 - Domeniul de aplicare a restituirii; Art. 1636 - Noțiunea restituirii; Art. 1638 - Restituirea fructelor și a cheltuielilor; Art. 1639 - Restituirea în cazul pieirii bunului; Art. 1640 - Restituirea de către incapabil; Art. 1641 - Restituirea de la terți; Art. 1642 - Cheltuielile restituirii

Articolul 1637 din Codul Civil reglementează modalitățile de executare a obligației de restituire a prestațiilor, stabilind două forme principale: restituirea în natură și restituirea prin echivalent. Principiul de bază, reflectând ideea de 'restitutio in integrum', este restituirea în natură, care presupune readucerea exactă a bunurilor sau serviciilor primite. Această formă este prioritară ori de câte ori este posibilă. În subsidiar, dacă restituirea în natură este imposibilă (ex: bunul a pierit, a fost transformat, serviciile sunt ireversibile), se recurge la restituirea prin echivalent, cel mai adesea printr-o sumă de bani reprezentând contravaloarea prestației. Alineatul (2) clarifică autonomia obligației de restituire față de eventuala obligație de plată a daunelor-interese. Această dispoziție subliniază că restituirea nu are un caracter sancționatoriu și nu depinde de îndeplinirea condițiilor răspunderii civile (ex: existența unui prejudiciu imputabil și a unei culpe), ci decurge direct din desființarea (retroactivă sau nu) a titlului juridic care a justificat inițial prestația.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.