Art. 1636: Persoana îndreptăţită la restituire

Art. 1635 - Noțiunea de restituire; Art. 1637 - Modurile de restituire; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1341 - Noţiune (plata nedatorată); Art. 1345 - Noţiune (îmbogățirea fără justă cauză); Art. 1549 - Condiţiile şi efectele rezoluţiunii şi rezilierii

Articolul 1636 din Codul Civil, parte a Titlului IX dedicat restituirii prestațiilor, reglementează activul drept de a solicita restituirea. Norma instituie principiul conform căruia persoana care a executat o prestație ce urmează a fi restituită este, în primul rând, titulara dreptului de restituire. Această regulă se aplică, de exemplu, în cazurile de plată a nedatoratului, unde solvens-ul este cel îndreptățit la restituire, sau în cazul nulității unui contract, unde partea care a efectuat prestația are dreptul la înapoierea acesteia. Articolul introduce și o excepție sau, mai degrabă, o extindere, prevăzând că dreptul de restituire poate aparține și 'unei alte persoane îndreptățite, potrivit legii'. Această formulare acoperă situațiile în care, prin efectul legii (ex. succesiune, subrogație, cesiune de creanță), o altă persoană devine titulara dreptului de a solicita restituirea prestației. Prin urmare, articolul contribuie la stabilirea cadrului procesual și material al acțiunii în restituire, indicând cine are calitatea procesuală activă de creditor al obligației de restituire, independent de cauza specifică ce a generat această obligație (nulitate, rezoluțiune, plata nedatorată, îmbogățire fără justă cauză etc.).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.