Art. 1631: Dovada

Art. 1167 C. civ. - Obiectul probei; Art. 1169 C. civ. - Sarcina probei; Art. 1170 C. civ. - Mijloacele de probă; Art. 1499 C. civ. - Dovada plății; Art. 1626 C. civ. - Remiterea de datorie (Definiție); Art. 1627 C. civ. - Tacita remitere de datorie; Art. 1628 C. civ. - Remiterea de datorie făcută unui fideiusor; Art. 1629 C. civ. - Remiterea de datorie față de codebitorii solidari; Art. 1630 C. civ. - Efectele remiterii de datorie; Art. 2512 C. civ. - Proba şi prezumţiile

Articolul 1631 din Codul Civil român instituie o regulă esențială de trimitere în materia probațiunii remiterii de datorie, stipulând că aceasta se realizează conform condițiilor prevăzute pentru dovada plății (Art. 1499 C. civ.). Această similitudine probatorie subliniază caracterul consensual al remiterii de datorie, care, deși un act de dispoziție gratuită (sau oneroasă), necesită dovedirea intenției creditorului de a renunța la creanța sa. Doctrina juridică interpretează această trimitere ca o aplicare prin analogie a normelor generale privind proba actelor juridice, impunând respectarea regulilor referitoare la obiectul probei, sarcina probei și mijloacele de probă. În acest context, actul de remitere de datorie trebuie probat în general prin înscrisuri, dar, în funcție de valoarea creanței, se pot admite și alte mijloace de probă (martori, prezumții, mărturisirea). Referința la Art. 1499 C. civ. este crucială, deoarece acesta reglementează inclusiv prezumția de plată (și, prin extensie, de remitere) în cazul remiterii voluntare a înscrisului original al creanței de către creditor debitorului. Importanța Art. 1631 rezidă în asigurarea securității circuitului civil, impunând o rigoare sporită în dovedirea unui act juridic care stinge o obligație.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.